De foarte multe ori, instinctele noastre profunde ne guvernează acțiunile, chiar și atunci când acestea par complet ilogice pentru cei din jur. Un astfel de impuls este dorința tatălui de a-și arunca bebelușul în aer. Această tendință, deși antitetică față de majoritatea practicilor de parenting care pun accent pe siguranță, are o cauză mai adâncă.

Instinctele primare ale tatălui

La fel ca și în copilăria timpurie, când suntem atrași de noi experiențe și stimulente, tații sunt deseori atrași de jocurile fizice chiar și atunci când, aparent, acestea implică un risc. Aruncarea copilului în aer poate părea o acțiune periculoasă, dar pentru mulți tați, este un mod de a se conecta fizic și emoțional cu copilul lor. Este un preludiu la jocurile mai energice și solicitante care vor urma în anii de creștere ai copilului.

Jacob, tatăl a trei copii, mărturisește că una dintre cele mai mari bucurii ale devenirii părinte a fost să se joace și să-i facă pe copii să râdă. „Când copiii sunt foarte mici, interacțiunea este redusă. Din când în când, mi-aș fi aruncat copilul puțin în aer din dorința de a avea un moment comun de bucurie,” spune el.

Adrenalina și dorința de spectacol

Pentru mulți, aruncarea bebelușului în aer aduce și o doză de adrenalină și nevoia de a impresiona pe cei din jur, mai ales când partenerul este prezent. Acțiunea de a atrage reacții, fie ele și de îngrijorare din partea mamei, poate oferi un sentiment de jovialitate și distracție. Alex, un alt tată, își amintește cum și-a aruncat fiul în aer. „Nu mă lăsam dus de val. Dar simțeam nevoia de o doză de stimulent atunci când viața părea să încetinească după nașterea copilului,” explică el.

Evident, reacțiile cauzate de aceste gesturi sunt justificate, mai ales când vorbim de siguranța bebelușilor. Christina Johns, un medic pediatru renumit, subliniază fragilitatea copiilor mici: „Cu cât copilul este mai mic, cu atât sunt mai îngrijorată. Oasele craniului lor sunt mai moi și nu oferă acea protecție necesară în caz de căzături.”

Riscuri reale și alternative sigure

Când vine vorba de siguranță, aruncarea bebelușului în aer nu este recomandată. Deși reflexele tatălui pot fi rapide, bebelușii sunt fragili, iar orice mișcare greșită poate duce la accidente serioase, cum ar fi fracturi spiralate sau dislocații ale încheieturilor. Johns recomandă activități fizice care să implice un contact mai sigur și să reducă la minimum riscurile, cum ar fi jocurile pe o saltea moale sau balansarea blândă pe un pat.

Astfel de activități pot părea mai puțin palpitante, dar satisfac atât dorința tatălui de joc fizic, cât și nevoia de siguranță a copilului. „Când tatăl este pe un pat moale și ridică bebelușul doar puțin, simți că situația e mai puțin riscantă,” adaugă Johns.

Interpretarea răspunsurilor bebelușului

Unii tați ar putea susține că zâmbetele bebelușului în timpul acestor „zboruri” indică plăcerea copilului, dar psihologia dezvoltării sugerează că zâmbetul poate fi doar un reflex sau răspuns la surpriza aflată în fața noutății și nu neapărat un semn al unei bucurii conștiente.

În concluzie, dorința tatălui de a-și arunca bebelușul în aer este mai mult despre propria nevoie personală de conectare și joc. Vestea bună este că, pe măsură ce copilul crește, posibilitățile de jocuri mai energice fără riscuri cresc semnificativ. Bucurați-vă de momentele de joc împreună, dar asigurați-vă că ele sunt sigure și pline de râsete autentice, nu doar dintr-o singură parte.