Dacă nu ești medic și îți vezi copilul că suferă, încerci să înțelegi ce se întâmplă. În cazul colicilor, refluxului, balonării și gazelor intestinale, simptomele nu sunt atât de ușor de diferențiat și o diagnosticare rapidă acasă e aproape imposibilă.
Asta pentru că toate au legătură cu sistemul digestiv și apar într-o perioadă în care acesta nu e dezvoltat în totalitate. Înțelegerea simptomelor și a diferențelor subtile dintre cele trei probleme ale nou-născutului va permite părinților să acționeze rapid și să elimine pe cât posibil disconfortul resimțit de micuți.
Colici vs. balonare. Diferențiere și intervenții corecte
De cele mai multe ori, o distincție clară între colici și balonare nu e posibilă decât dacă părinții se prezintă cu micuții la pediatru. Deși nu sunt afecțiuni care să pună în pericol viața copiilor, balonarea și colicile vor aduce stres și teamă, anxietate în viața părinților.
Balonarea și colicile la copilul mic au simptome asemănătoare, însă diferența se poate sesiza ușor dacă părinții sunt atenți la modul în care reacționează micuțul.
Colicile vor determina reacții puternice din partea copilului, plâns intens în fiecare zi, cam în același interval temporal, cu repetare de cel puțin trei ori pe săptămână pentru cel puțin trei săptămâni, în special după-amiaza târziu și seara. Episoadele de colici se vor repeta la anumite perioade de timp în acest interval. Plânsul în cazul colicilor e excesiv, durează trei ore sau mai mult, fără a putea fi calmat prin metodele obișnuite folosite când apare din alte cauze.
Pe lângă plâns, colicile vor fi acompaniate de semnale fizice: pumni încleștați, spate arcuit, abdomen încordat, picioare încordate, fața înroșită, pielea din jurul guriței ușor palidă și somn aproape imposibil atât timp cât țin colicile.
Simptomatologia colicilor la copii începe să apară de la șase săptămâni și e cea mai intensă, urmând să se amelioreze după trei sau patru luni. Principalul vinovat este microbiomul intestinal, care prezintă un anumit dezechilibru, cu o contribuție semnificativă la dezvoltarea afecțiunii.
Gazele intestinale nu sunt cauza principală a colicilor — copilul poate avea colici fără să aibă și gaze intestinale sau poate avea gaze intestinale și colici în același timp.
De cealaltă parte, balonarea și gazele intestinale provoacă agitație și le lipsește ritmul previzibil al plânsului care însoțește colicile. Ele se întâmplă atunci când aerul rămâne în stomac sau în intestine și nu poate fi eliminat. Sistemul digestiv imatur, modul de hrănire și intoleranțele, laptele praf și modalitatea de preparare a acestuia vor fi cauze probabile pentru gazele intestinale și balonarea la copilul mic.
Aerul ajunge în intestine și stomac fie prin înghițire în timpul hrănirii, fie odată cu alimentele sau lichidele ingerate.
Un abdomen inflamat, zgomotos, eliminarea frecventă a gazelor intestinale în cantități mici, agitația și picioarele ridicate, toate pot fi semnale ale balonării la copilul mic. Plânsul apare de obicei când se elimină gazele sau imediat după. Toate simptomele balonării apar de regulă după mese.
Disconfortul cauzat de gaze se datorează unor factori ce țin de sistemul digestiv imatur, de dezechilibrele microbiomului intestinal, dar și de sensibilități alimentare și eructații. După eliminarea gazelor total sau parțial din intestine, micuțul se va liniști.
În cazul copiilor cu balonare și gaze intestinale, se va încuraja eructația după masă sau între hrăniri. Poziționarea micuțului pe partea stângă în timp ce e ținut în brațe și masarea ușoară a spatelui sau a abdomenului vor încuraja eliminarea gazelor intestinale.
Va funcționa, de asemenea, și poziția pe spate, cu picioarele mișcate ușor ca și cum ar fi pe o bicicletă, dar și cea pe burtică, unde presiunea ușoară pusă pe abdomen va încuraja eliminarea gazelor. O compresă caldă va calma copilul, iar picăturile pe bază de simeticonă, administrate doar la recomandarea medicului pediatru, vor contribui la spargerea bulelor de gaz.
Dacă bebelușul are colici, contactul cu părintele este foarte important; copilul trebuie ținut în brațe și calmat. Ajută mult și legănarea în timpul deplasării, cu susținere, în timp ce copilul se află în brațe. Mișcarea ritmică îl liniștește pe cel mic și îl face să uite de disconfortul creat de colici. Doar la recomandarea medicului se pot administra și probiotice.
Reflux vs. colici. Diferențiere și intervenții corecte
Durerea e simptomul comun în cazul în care apar refluxul și colicile. Refluxul și colicile au totuși simptome și manifestări fizice diferite și sunt mai ușor de diferențiat decât în cazul combinației balonare-colici.
Refluxul gastroesofagian la copii nu este o afecțiune în sine, ci este un răspuns normal al organismului în primele luni de viață. Conținutul stomacului ajunge în esofag, cauzând eliminarea sa pe gură sau pe nas și disconfort.
Înainte de a împlini opt săptămâni, bebelușii vor începe să aibă reflux.
Cauza principală a refluxului e legată de musculatura esofagului care nu s-a dezvoltat complet; sfincterul esofagian nu e suficient de puternic, iar laptele și acidul din stomac vor reveni în guriță. Spre deosebire de colici, refluxul este caracterizat de următoarele simptome:
- Agitație sau tuse în timpul hrănirii;
- Vărsături care conțin lapte în timpul sau după hrănire;
- Tendința de înghițire după eructație și hrănire;
- Luare în greutate dificilă;
- Plâns greu de calmat.
Uneori, bebelușii pot avea și reflux silențios, fără a elimina lăptic sau a se simți rău. Conținutul ce urma să fie eliminat este înghițit, rămânând doar disconfortul și durerea. Copilul își arcuiește spatele în timpul hrănirii și are tuse persistentă în cazul în care apare refluxul silențios.
Simptomele tipice pentru reflux dispar treptat după vârsta de un an, în timp ce simptomatologia colicilor va dispărea sau se va ameliora după vârsta de cinci sau șase luni.
Pentru evitarea refluxului în timpul sau după hrănire, schimbarea poziției din timpul meselor e esențială. Bebelușul va fi hrănit doar în poziție verticală și va fi menținut în aceeași poziție încă 30 de minute după masă.
Eructația este obligatorie în timpul hrănirii și după ce micuțul a terminat de băut laptele matern sau cel praf.
Hrănirea va fi lentă; cantitățile mici de lapte oferite copilului vor ajuta la prevenirea refluxului și la evitarea umplerii excesive a stomacului. După hrănire, copilul va dormi pe spate, cu fața în sus.
Dacă apar febra, vărsăturile în jet puternic sau sângele în scaun alături de simptomele comune pentru colici, balonare și reflux, ori dacă bebelușul nu reușește să ia în greutate, este necesară o vizită la pediatru sau la camera de gardă a celui mai apropiat spital.
