Gândirea magică – de ce e importantă și când dispare

Gândirea magică – de ce e importantă și când dispare

Dragi părinți,

Vă amintiți de vremurile când credeați în zâne, spiriduși sau că jucăriile prind viață noaptea? Acea perioadă plină de imaginație și fantezie face parte dintr-o etapă esențială a copilăriei: gândirea magică. Este fascinant să observăm cum copiii noștri trec prin această fază, iar înțelegerea ei ne poate ajuta să le sprijinim dezvoltarea armonioasă.

Ce este gândirea magică?

Gândirea magică reprezintă tendința copiilor de a atribui cauzalitate supranaturală evenimentelor din jurul lor. În această etapă, ei cred că dorințele, gândurile sau acțiunile lor pot influența direct lumea exterioară. De exemplu, un copil poate crede că, dacă își dorește foarte mult ceva, acel lucru se va întâmpla doar datorită dorinței sale intense.

Când apare și cât durează gândirea magică?

Această formă de gândire apare de obicei între vârsta de 2 și 7 ani. În această perioadă, copiii îmbină realitatea cu fantezia, considerând că obiectele neînsuflețite au sentimente sau intenții, iar evenimentele naturale sunt rezultatul dorințelor sau acțiunilor lor. Pe măsură ce cresc și își dezvoltă gândirea logică, în jurul vârstei de 7-8 ani, gândirea magică începe să se diminueze, fiind înlocuită treptat de înțelegerea relațiilor cauză-efect bazate pe realitate.

Importanța gândirii magice în dezvoltarea copilului

Gândirea magică joacă un rol crucial în dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor:

  • Explorarea și înțelegerea lumii: Prin intermediul fanteziei, copiii își creează explicații pentru fenomenele pe care nu le înțeleg încă, oferindu-le un sentiment de control și siguranță.

  • Stimularea creativității și imaginației: Această etapă încurajează copiii să-și folosească imaginația, dezvoltându-și astfel abilități creative esențiale pentru rezolvarea problemelor în viitor.

  • Gestionarea emoțiilor și a fricilor: Gândirea magică le permite copiilor să facă față temerilor și anxietăților, oferindu-le mecanisme de coping prin care să interpreteze și să gestioneze situațiile necunoscute sau înfricoșătoare.

Cum să sprijinim copiii în această etapă

Ca părinți, este esențial să încurajăm și să gestionăm corespunzător gândirea magică a copiilor noștri:

  1. Acceptați și încurajați fantezia: Participați la jocurile lor imaginative și încurajați-le creativitatea, arătându-le că le apreciați lumea interioară.

  2. Oferiți explicații simple și clare: Atunci când copiii pun întrebări despre lume, oferiți-le răspunsuri adaptate vârstei lor, combinând realitatea cu elemente de fantezie, dacă este cazul.

  3. Asigurați un mediu sigur: Dacă observați că gândirea magică generează frici sau anxietăți, discutați deschis cu copilul și oferiți-i reasigurări pentru a-l ajuta să se simtă în siguranță.

  4. Încurajați exprimarea emoțiilor: Permiteți-le copiilor să-și exprime sentimentele și temerile, ascultându-i cu atenție și oferindu-le sprijinul necesar.

Când și cum dispare gândirea magică?

Pe măsură ce copiii cresc și își dezvoltă abilitățile cognitive, gândirea magică începe să se estompeze. În jurul vârstei de 7-8 ani, ei încep să înțeleagă relațiile cauză-efect bazate pe realitate și să distingă clar între fantezie și realitate. Totuși, unele elemente ale gândirii magice pot persista și în adolescență sau chiar la vârsta adultă, manifestându-se sub formă de superstiții sau credințe personale.

Concluzie

Gândirea magică este o etapă naturală și valoroasă în dezvoltarea copilului, oferindu-i instrumentele necesare pentru a explora și înțelege lumea din jur. Prin sprijinul și înțelegerea noastră, putem ajuta copiii să navigheze această perioadă cu încredere, pregătindu-i pentru tranziția către gândirea logică și rațională. Să ne bucurăm de această perioadă magică alături de ei, oferindu-le dragoste și susținere în fiecare pas al drumului lor spre maturitate.


Camelia Drăgan

Camelia Drăgan este mamă a doi copii și psiholog specializat în dezvoltarea copilului, cu peste 12 ani de experiență în lucrul cu familii și cadre didactice. Scrie cu empatie și claritate despre etapele-cheie ale copilăriei, ajutând părinții să înțeleagă mai bine nevoile emoționale și cognitive ale celor mici. Când nu scrie sau nu susține ateliere, Camelia se pierde în natură sau în povești de seară spuse cu glas blând.